Coș de cumpărături
0
0,00 RON
Farul Genovez de lângă Faleza Cazinoului din Constanța a fost construit între 1858 și 1860 de primul constructor modern al portului Constanța, compania engleză "DBSR", companie care a realizat și prima cale ferată din Dobrogea, linia Cernavodă–Constanța, într-o perioadă în care Dobrogea nu făcea încă parte din România.
Construit de inginerul francez de origine armeană Artin Aslan, farul a fost ridicat din blocuri masive de piatră cioplită și are o arhitectură aparte: o prismă octogonală elegantă, amplasată pe o bază rectangulară, și decorată cu o cornișă sprijinită pe console. Această formă și stil arhitectural conferă Farului Genovez o particularitate rară, neexistând construcții atât de îngrijit construite, nici măcar în marile porturi ale bazinului mediteranean.
Înalt de 8,75 metri, Farul Genovez a fost, vreme de aproape cincizeci de ani, lumina călăuzitoare a marinarilor care se apropiau de țărmul Constanței. Sub strălucirea sa, fiecare cheu, fiecare stradă și fiecare casă a Constanței moderne s-au născut și s-au dezvoltat. Lumina farului a vegheat și primele sosiri ale celebrului tren Orient Express, ce aducea călători din întreaga Europă către țărmurile Mării Negre.
În cele din urmă, odată cu extinderea portului și construirea noului Far al Regelui Carol I la capătul digului, Farul Genovez și-a încheiat misiunea de ghidaj maritim, dar a rămas un simbol prețios al începuturilor moderne ale Constanței și un reper unic în arhitectura maritimă europeană.
După revenirea Dobrogei în granițele României, Constanța a adoptat o stemă inspirată de moștenirea sa maritimă: un velier genovez navigând pe valuri și un far, simbol iconic al orașului.
Farul, un reper de necontestat al identității Constanței, evoca siguranța, ghidarea și legătura eternă cu marea. Această compoziție elegantă și lipsită de ornamente inutile a fost considerată perfectă în a exprima legătura Constanței cu moștenirea sa istorică și rolul său maritim.
În perioada interbelică, mai exact din 1930, stema Constanței a căpătat o nouă înfățișare, îmbogățindu-se cu zeița Fortuna. Aurită și măreață, aceasta ținea în mâna stângă cornul abundenței, iar în dreapta cârma unei corăbii, simbolizând bogăția și spiritul maritim al orașului. Pe fundalul albastru, zeița Fortuna devenea protectoarea Constanței, evocând antichitatea glorioasă a vechiului Tomis.
Ulterior, în 1972, stema a fost din nou redefinită pentru a reflecta vremurile și ideologia socialistă. Compoziția, mult mai complexă, includea grupul statuar Fortuna cu Pontos descoperit la Tomis, soarele și valurile simbolizând litoralul, și o galeră romană, ca semn al comerțului maritim. Totuși, stema Republicii Socialiste România, vizibil plasată în centru, domina compoziția, conferindu-i o amprentă politică specifică epocii.
Astăzi, în 2024, Constanța privește spre viitor cu o stemă reimaginată. Pe partea dreaptă, Farul Genovez veghează, simbol al continuității și al legăturii cu marea. Soarele de aur luminează scena, chiar deasupra farului (o inadvertență), în timp ce, pe partea stângă, zeița Fortuna revine în prim-plan, îmbrăcată în straie antice, ținând cornul abundenței și echea unei corăbii. La picioarele sale, torsul lui Pontos, zeul mării, iese dintre valuri, evocând legătura sacrală a Constanței cu Pontul Euxin. La baza scutului, trei fascii undate din argint traversează compoziția, iar coroana murală cu șapte turnuri încununează designul. Însă specialiștii au criticat această versiune drept supraîncărcată, cu prea multe culori, lipsită de coerența simbolurilor și de simplitatea care făcea din stema din 1880 o capodoperă a heraldicii.
Farul și supla corabie genoveză din acea primă stemă, cea pe care am reconstruit-o, continuă să fie privite drept cele mai autentice expresii ale identității Constanței. Stema din perioada regalității de până la 1930 mai poate fi admirată, astăzi, pe frontispiciul Muzeului de Istorie și Arheologie din Constanța.