Despre graiul dician vorbit înainte de 1878 în nordul Dobrogei

Până la 1878 românii din Dobrogea vorbeau în grai dician! 

Puţină lume ştie, dar până acum un secol şi jumătate populaţia din partea de nord a Dobrogei (de la Galaţi până la Tulcea şi până aproape de Constanţa) vorbea preponderent o limbă aparte, ciudată, din care au răzbătut doar câteva cuvinte, asimilate de limba română drept regionalisme sau arhaisme. Este vorba de graiul dician, căruia nu-i putem spune limbă deoarece nu a avut şi o variantă scrisă, ci doar una transmisă prin viu grai. 

Conform studiilor lingvistice - a se vedea lucrările lui George Vâlsan şi ale lui Ion Penişoară, graiul dician avea câteva elemente ale limbii române, dar şi puternice influenţe greceşti, turceşti şi ruseşti.

Există, de asemenea, influenţe ardeleneşti şi moldoveneşti, mai ales din cauza "mocanilor" ardeleni şi românilor din Bugeac instalaţi cu turmele lor în Dobrogea în decursul secolelor trecute, conform lucrărilor lui D. Şandru sau T. Mateescu.

Până pe la jumătatea secolului al XIX-lea, graiul amintit a fost de sine stătător, însă ulterior s-a contopit cu dialectul muntenesc şi şi-a pierdut majoritatea elementelor particulare. 

În prezent, el mai "supravieţuieşte" doar prin câteva cuvinte intrate în limba română drept regionalisme şi arhaisme.

Denumirea de dician este tradiţională pentru localnicii români dobrogeni dinainte de 1878, dar nu se ştie cert de unde se trage. Vasile Pârvan şi George Vâlsan au presupus că etimologia ar putea fi numele cetăţii Vicina, menţionată în sursele medievale şi sediu al perihoretului Iachint de Vicina (primul mitropolit al Ţării Româneşti). Nu se ştie precis unde era situată Vicina. Unii autori o localizează sub Tulcea actuală, alţii în preajma Isaccei, alţii la Măcin, Hârşova, Capidava, Cernavodă sau Păcuiul lui Soare.

Cuvinte din limba română atribuite graiului dician:

ATAMAN - şeful pescarilor

ALTIN - aur

BAHNA -braţ mort al Dunării

BAHOR - unealtă folosită de pescari pentru scoaterea din carmace a sturionilor

BARAN - vârtej cu macara pentru tragerea năvodului

BATAC - mlăştinos

BUHAZ - canal

BALABAN - mare

BUGEAC - câmpie, stepă

BUHALCĂ - unealtă folosită la speriatul peştilor

BAISTRUC – copil mic neastâmpărat

CATAROI - bolovan

CIUTAN - puşti, copil

CALABALIC - mulţime

CARMACE - unelte de pescuit folosite la prinderea sturionilor

CAUNE - Pepene galben

CEAMUR - amestecătură de argilă şi paie folosită în tencuitul caselor vechi

CHERHANA - clădire, depozit pentru peştele proaspăt

CHIPCEL - plasă de pescuit în formă de lingură

CIFLIC - moşie, fermă

CIORTAN - crap sub 1 kg

CIUŞCĂ - Ardei iute

CODOLĂ - frânghie folosită în confecţionarea uneltelor pescăreşti

COGEALAC - bărbătesc

COSEAC - cârd de peşti

CRIVAC - nervura, coasta unei bărci

DOLOSMAN - ca un nebun

GHIONDER - prăjină ce atinge fundul apei folosită la împinsul bărcii

HAMANGIA -băieş

IAPRAC -somn mic

MATIŢĂ -piesa centrală a năvodului sub forma unui sac

MINCIOC - unealtă sub forma unei plase mai mici cu coadă cu care se scoate peştele din apă, odată ce acesta e adus la mal

MOREANĂ - vânt cald, din sud, de obicei la început de primăvară

MÂRLIŢĂ - puiet de ştiucă, de 10-15 cm

NALBANT - fierar, potcovar

OBOARE - bazine, instalaţii piscicole pentru reţinerea peştilor

POMUSTEA - platformă pentru depozitarea stufului

STRAPAZAN - puietul de şalău

STRAPEZAN - cui de lemn

SULIGĂ - stuf tânăr

TALIAN - plasă de pescuit.

Sursă: adevărul.ro